Îţi studiezi oponentul, încercând să afli informaţii preţioase. Flopul vine şi oponentul se uită repede în altă parte, după ce s-a uitat pentru o fracţiune de secundă la propriile jetoane. Tocmai ai dat de un 'tell' - un mod de comportament al oponentului prin care acesta îşi trădează intenţiile şi tăria mâinii. Bazându-te pe ce ai văzut, bănuieşti că are o mână foarte puternică. Şi aşa este, pentru că face un bet mare! Faptul că ai fost atent te-a ajutat foarte mult, pentru că ai reuşit să ieşi din pot fără să pierzi jetoane suplimentare.
Un tell este o informaţie specifică pe care un oponent ţi-o oferă fără intenţie cu privire la tăria mâinii sale. Trebuie totuşi să fii atent! Tell-urile sunt de multe ori foarte exacte atunci când sunt făcute de jucătorii amatori, dar dacă sunt făcute de jucători profesionişti este posibil să fie doar o încercare de a te înşela. Tell-urile sunt uneori folositoare şi trebuie să fii conştient de ele, dar nu este bine să te bazezi în totalitate pe ele.
Citirea adversarului este ceva diferit. Atunci când îţi citeşti adversarul aduni mai multe informaţii din mai multe direcţii pentru a-ţi crea o imagine corectă despre acesta. Practic toţi jucătorii foarte buni pot sintetiza modul în care ai jucat mâini din trecut, modul în care pariezi, conversaţii pe care le-au auzit şi multe alte lucruri pentru a-şi forma o părere despre modul în care joci şi pentru a acţiona în consecinţă. Se observă deci că citirea adversarului este mai mult o artă şi nu o ştiinţă şi este nevoie de foarte multă experienţă pentru a deveni un expert în aşa ceva.
Acum ceva timp, jucam într-un eveniment din Zealand Championship. În cea de-a doua zi, am jucat o mână foarte interesantă. Eram în small blind cu blind-uri 400/800/100. Aveam un stack de aproximativ 45.000, deci un CSI de 22,5, astfel că nu eram presat de nimic. Oponentul meu avea mai multe jetoane decât mine. Toată lumea a făcut fold până la mine şi eu am făcut limp cu Ts 8h. Oponentul, un jucător foarte agresiv pe care îl ştiu destul de bine, a făcut check.
Flop a fost Qc Tc 8c. Aveam bottom 2-pair, dar pe masă erau 3 cărţi de aceeaşi culoare şi eu nu aveam nicio treflă. Am pariat 1.200 în potul de 2.400, iar oponentul meu a făcut rapid un raise până la 3.600. Ce puteam face? După părerea mea nu avea o culoare. Am ajuns la această părere fără să mă gândesc în mod conştient la toate informaţiile pe care le aveam la dispoziţie, ci pur şi simplu l-am citit ca neavând o culoare. În aceast bătălie pentru blind-uri, oponentul meu ar fi făcut raise preflop cu orice pereche, orice as, cei mai mulţi popi şi, deci, era puţin probabil să aibă un set sau să aibă asul sau popa de treflă. De asemenea, ar fi făcut raise pre-flop cu QT şi probabil şi cu Q8, o mână peste medie. Dacă avea o culoare care nu includea asul sau popa de treflă, ştiind cu cine am de-a face, raise-ul de pe flop ar fi fost mai mare de 2.400. Dacă nu avea o culoare, un set sau 2 perechi, ce ar fi putut avea? Cel mai probabil era top pair, cu sau fără o treflă, sau doar un draw. Mâini precum Qh5c, Td9c, Jc3h sau ceva similar. Am decis că am o mână mai bună decât a sa.
Ştiind că oponentul folosea foarte mult conceptul de fold equity, am decis să fac un re-raise destul de mare pentru a-i arăta că eram dispus să pun tot stack-ul în joc şi să-i arăt că nu avea fold equity. Am făcut deci un re-raise până la 15.000. Dacă ar fi plătit şi turnul ar fi fost orice în afară de o treflă aş fi făcut all-in. Spre surprinderea mea, a făcut all-in. Chiar şi fiind ameninţat cu eliminarea eram încrezător că nu are o culoare, o chintă sau un set, cu toate că mă gândeam cu grijă la Q8. Dacă nu avea exact această mână, eram sigur că aveam o mână mai bună, deci am plătit. A întors Jc7d, adică un draw la culoare şi un draw la chintă în gaură, adică 12 outs. Eram favorit 55%/45% pentru a deveni unul dintre liderii turneului când mai erau doar 25 de jucători rămaşi. Pe turn a venit un 3h şi acum eram favorit 4:1 dar riverul a venit 2c şi am pierdut mâna. Ghinion! Chiar şi atunci când îţi citeşti bine adversarul poţi pierde. Ăsta e pokerul!
Un tell este mult mai specific. Un tell presupune observarea unui semn distinct care indică ori o mână puternică, ori o mână slabă. De multe ori, dar nu tot timpul, acest semn poate fi creat în mod intenţionat pentru a convinge un oponent să ia o anumită acţiune. De exemplu, un jucător ar putea să arunce cu putere jetoane în pot pentru a te convinge că are o mână puternică, dar de fapt face un bluff (vezi Tell-uri live mai jos).
Live sau online, unul dintre cele mai importante aspecte atunci când încerci să-ţi dai seama ce poate avea este să te gândeşti la modul în care a pariat până acum – au sens acţiunile sale? Încearcă să-ţi spună ceva? Acţiunea de acum se înscrie în contextul acţiunilor de până acum? Dacă nu, ar trebui să înclini spre un call. Dacă da ar trebui să înclini spre fold, cu toate că s-ar putea să ai nevoie de motive suplimentare pentru a te convinge să faci fold.
Una dintre metodele de a observa modul de gândire al oponentului tău este să vezi cum a jucat mâinile în care a arătat ce cărţi avea. La PokerStars poţi afla foarte repede ce cărţi avea un oponent care a pierdut la showdown, dând click pe tava dealerului şi apoi pe Istoric Mâini. Uită-te la acţiunile pe care le-a luat de-a lungul mâinii şi vezi cum a jucat. Ia apoi notiţe. Aceste informaţii te vor ajuta mai târziu să poţi lua o decizie mai bună împotriva lui.
„Spre deosebire de ce vezi în filme, tell-urile nu sunt atât de sigure”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu