Regula 2/10: Iată o regulă simplă pentru începători, care te ajută să-ţi dai seama cât anume din stack poţi risca atunci când faci un call sau un raise cu o pereche. Dacă ai în mână o pereche de la 22 până la TT, poţi face call sau raise proporţional cu rangul perechii. Pentru clarificare, asta înseamnă că poţi risca 2% din stack cu 22, 3% cu 33, 4% cu 44, 5% cu 55, 6% cu 66, 7% cu 77, 8% cu 88, 9% cu 99 şi 10% cu TT. Astfel poţi trata fiecare situaţie care poate apărea în timpul jocului. Perechile mai mari, începând cu JJ, sunt diferite de celelalte perechi. Asta pentru că perechile mici au, în general, nevoie de ajutor pentru a câştiga un pot, în timp ce perechile mari pot câştiga fără a fi ajutate de masă, deci dacă cineva face un raise, poţi face un re-raise de cele mai multe ori. Poţi chiar să faci all-in. Factorii determinanţi sunt poziţia la masă, mărimea stack-ului, mărimea stack-urilor adversarilor, tipul de jucător care a făcut raise-ul iniţial şi alte informaţii pe care le-ai putea avea. Atunci când foloseşti regula 2/10 fă întotdeauna un raise standard de 4BB dacă ai destule jetoane pentru a satisface criteriul prezentat. Altfel fă doar limp. De exemplu, cu blind-uri de 15/30 şi un stack de 1.400 poţi face un raise până la 120 cu TT, dar vei face doar un call de 30 cu 44, iar la 22 vei face fold. Dacă ai făcut limp cu o pereche, pe flop fă check şi fold dacă nu ai făcut set sau dacă nu ai un overpair. Un overpair este o mână mai bună decât top pair, dar este totuşi vulnerabilă. De aceea trebuie să joci un top pair ca şi cum ai avea top pair top kicker. Nu face re-raise pe flop cu top pair sau un overpair. Dacă ai făcut bet şi cineva îţi face raise, fă doar call şi reevaluează situaţia pe turn. În mod ideal ai urmărit modul în care joacă oponenţii tăi şi cum au obiceiul să parieze. Crezi că are o mână mai bună? Ce pot odds ai? Ai poziţie sau nu? Aceste întrebări îţi vor afecta modul în care vei continua să joci mâna.Un set este o mână foarte puternică şi poate fi foarte greu de ghicit, mai ales când cineva a făcut raise preflop. Cea mai bună situaţie pentru un set este atunci când dai call la un raise preflop cu o mână de genul 55 şi flopul este AT5 sau ceva asemănător. Acum tu ai un set şi el are, foarte probabil, top pair. Se poate să câştigi tot stack-ul oponentului în acest caz. Cu un set vrei să pui toţi banii în joc, dacă acest lucru este posibil. Dacă ai fost ultimul raiser preflop sau dacă nimeni nu a făcut raise ar trebui să pariezi întotdeauna setul pe flop. Nu fă niciodată slow play! Dacă altcineva a făcut raise şi tu ai făcut doar call, ai mai multe moduri de a pune toţi banii în pot. Dacă nu ai poziţie, cel mai bun mod de a face acest lucru este să faci tu însuţi bet atunci când flopul are un as sau un popă şi să speri că cineva îţi va face raise. Dacă flopul conţine doar cărţi mici este probabil mai bine să încerci un check-raise. De asemenea, poţi alege să faci check şi apoi doar call, dar astfel rişti să-l laşi pe oponent să facă o mână mai bună. Dacă ai poziţie, ar fi bine să faci bet dacă oponentul a făcut check şi să faci raise dacă acesta a făcut bet. În oricare din cazuri, recomandarea este să nu faci slow play pe flop. Întotdeauna fă un bet pe turn şi, de obicei, şi pe river. Dacă riverul este o carte care completează masa în mai multe moduri (de exemplu Ah Kh Qs Tc 9h), nu merită să-ţi pariezi setul. Dacă oponentul face bet va trebui să decizi dacă vrei să faci call sau nu. Ia în considerare ce pot odds ai, precum şi care au fost acţiunile anterioare. Cât de probabil este ca oponentul să fi făcut o mână mai bună?
Exemplu
1.Blind-urile sunt 10/20 şi tu ai un stack de 1.300 cu 9c 9s. Doi jucători fac limp. Faci şi tu limp şi la fel face şi butonul. Dacă ai fi avut TT, ai fi putut face raise până la 120, pentru că un astfel de raise ar fi fost sub 10% din stack-ul tău. Cinci jucători cer flopul 8c 7d 4c. Trei jucători fac check. Aici ar trebui să pariezi 55, adică mărimea potului, pentru că ai un overpair.
2.Blind-urile sunt 15/30 şi tu ai un stack de 1.600 cu 6d 9s. Un jucător cu un stack de 1.800 face raise până la 120. Eşti în the big blind şi trebuie să mai plăteşti încă 90. Poţi face call, pentru că asta reprezintă mai puţin de 6% din stack. Flopul este 7d 6h 4c. Încearcă să faci un check-raise. Apoi pariază pe turn, indiferent de cartea care vine. Dacă în schimb flopul ar fi fost Kd Jh 6c ar fi trebuit să faci bet, sperând ca oponentul să facă raise. Niciodată nu trebuie să te îngrijorezi că cineva are un set mai mare decât al tău. Acest lucru se mai întâmplă, dar astfel de situaţii sunt prea rare pentru a fi luate în considerare.
Regula 5/10: Acum, că ştii ceva mai mult poker, poţi renunţa la regula 2/10 şi să foloseşti regula 5/10. Această regulă, concepută de jucătorul profesionist Bob Ciaffone, se aplică perechilor mici şi medii, precum şi la suited connectors. Nu se aplică însă la suited 1 gappers (cărţi de aceeaşi culoare şi cu diferenţă de 2 între ranguri).Regula spune că poţi face întotdeauna call cu astfel de mâini dacă nu investeşti peste 5% din stack şi să faci întotdeauna fold dacă investeşti peste 10% din stack. Între 5% şi 10% ar trebui să faci call sau fold în funcţie de alţi factori. Dacă ai poziţie şi ai o pereche medie bună (77-99), dacă apreciezi că adversarul este foarte slab, poţi face call cu cel mult 10% din stack-ul tău. De exemplu, dacă ai 7h 6h în early position, fii pregătit să rişti 5% din stack, dar având aceeaşi mână în cutoff sau în buton poţi risca până la 10%.
Ţine minte întotdeauna atunci când evaluezi aceste procentaje că trebuie să calculezi costul unui call în relaţie cu cel mai mic stack dintre stack-ul tău şi al oponentului. Dacă oponentul tău pariază 150 dintr-un stack de 1.000 şi tu ai 5c 5s cu un stack de 3,000, chiar dacă bet-ul său reprezintă doar 5% din stack-ul tău, nu poţi face call, pentru că acest call reprezintă 15% din stack-ul oponentului şi nu ai implied odds destul de mari pentru un set. Pentru că eşti expus unui re-raise atunci când intri într-un pot din early position, îţi recomand să joci precaut perechile mici şi suited connectors. Dacă ai destule jetoane pentru a face un raise conform regulii 5/10, fă-l. Dar fă fold la un re-raise. Dacă ai destule jetoane doar pentru a face un limp conform regulii, este mai bine să faci fold şi să îţi păstrezi jetoanele pentru un raise. Agresivitatea este de preferat unui joc pasiv.
Regula 3/6: Această regulă se aplică mâinilor care conţin cărţi de aceeaşi culoare, dar care nu sunt consecutive şi aşilor însoţiţi de cărţi de aceeaşi culoare. Mâini precum Td 8d, As 3s şi 9c 6c cad în această categorie. Cu aceste mâini, poţi plăti întotdeauna un raise dacă acesta reprezintă cel mult 3% din stack, dar ar trebui să faci fold tot timpul dacă te costă peste 6% din stack. Între aceste două valori trebuie să iei în considerare alţi factori. Evită să joci astfel de mâini din early position. Dacă ai poziţie bună şi ai un Axs sau un suited 1-gapper, poţi pune la bătaie până la 6% din stack. Dacă, însă, ai suited 2-gappers, nu e bine să pui în joc mai mult de 3%. Cărţile de tip suited connectors sunt mai dificil de jucat decât perechile mici pe flop. Dacă le eviţi complet pe parcursul primelor 3 niveluri vei pierde foarte puţin în VE şi nu te vei confrunta cu decizii grele. Cunosc un jucător expert de SNG-uri care joacă până la 10 turnee în acelaşi timp, la mize între $200 şi $500, care nu joacă niciodată suited connectors în nivelurile de start, chiar dacă face push cu astfel de cărţi pe finalul unui turneu. Echitatea foarte mică la care renunţă în acest mod este pe deplin compensată de faptul că nu trebuie să ia decizii dificile după flop, jucând atât de multe jocuri simultan. Concluzia: Se poate să joci suited connectors folosind regula 3/6, mai ales ca un antrenament pentru MTT-uri, dar la fel de bine poţi să nu le joci deloc, mai ales dacă joci mai multe SNG-uri simultan, o opţiune la care vom reveni mai târziu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu