În no-limit hold’em, valoarea poziţiei nu poate fi subliniată îndeajuns. Când ai avantajul de a acţiona ultimul pe flop, turn şi river, ai informaţie critică la dispoziţie pe care o poţi folosi pentru a lua o decizie cât mai bună. Atunci când acţionezi ultimul poţi câştiga multe poturi atunci când atât tu, cât şi oponentul tău, aţi ratat flopul.
Cei mai buni jucători joacă multe mâini atunci când sunt în buton sau foarte aproape de buton. Aceşti fac bet folosindu-se de poziţia pe care o au şi nu de cărţile din mână. Dacă sunt ajutaţi de flop, perfect! Dacă nu, vor căuta oportunităţi de a câştiga potul folosindu-se de poziţie şi de puterea stack-ului. De multe ori un bet sau un raise făcut la momentul oportun, bazat pe informaţii adunate prin prisma faptului că acţionezi ultimul, va fi hotărâtor în câştigarea unui pot.
Chiar şi jucătorii începători trebuie să joace mai multe mâini din buton sau din apropierea acestuia, comparativ cu celelalte poziţii. Din buton recomand să faci limp, chiar şi cu mâini din Categoria 8, dacă există alţi câţiva limperi în faţa ta. De asemenea, poţi plăti un raise mic venit de la un jucător din middle position sau de mai în spate cu mâini din Categoria 8. Dacă oponentul tău face check pe flop fă un bet de aproximativ 70% din pot indiferent dacă flopul te-a ajutat sau nu. Dacă oponentul tău face un bet şi ai ratat flopul complet, fă fold.
Dacă oponentul face bet şi ai fost ajutat de flop în vreun fel, poţi face call, raise sau fold, în funcţie de valoarea mâinii tale şi de textura flopului. De exemplu, dacă ai plătit din buton un raise mic făcut de un jucător din middle position cu 7h 6h, iar flopul este 7d 4s 2c şi oponentul face un bet de jumătate de pot, poţi interpreta acest bet ca un c-bet făcut cu două overcards şi astfel poţi face raise. Un astfel de raise într-o astfel de situaţie îl va face pe oponent să renunţe la mână dacă are într-adevăr două overcards. Dacă în schimb are un overpair şi nu overcards va face, de cele mai multe ori, un re-raise şi poţi face liniştit fold, ştiind că ai o mână mai slabă decât a sa. După cum vezi, poziţia oferă multă flexibilitate şi informaţie, ambele necesare pentru a lua o decizie cât mai bună.
Împotriva adversarilor care practică un joc direct, ca la carte, poţi face un call în buton indiferent de poziţia lor şi, dacă fac check pe flop, poţi apoi paria indiferent de mâna pe care o ai. De asemenea, îţi recomand să faci un call pe flop dacă cel care a făcut raise-ul preflop a făcut un bet de cel mult jumătate de pot şi ai măcar second pair.
Mulţi jucători au citit excelenta carte a lui Dan Harrington, Harrington on Hold ’em Volume 1, în care recomandă să faci un c-bet pe flop dacă ai făcut raise preflop, chiar dacă ai ratat complet flopul. El recomandă să faci un bet de jumătate de pot, în timp ce eu sugerez un bet de aproximativ 70% din pot până când îţi dezvolţi un anumit 'simţ' pentru situaţiile care pot apărea. Acest 'continuation bet', cum îi spune Harrington, a devenit acum atât de popular încât valoarea unor mâini precum second pair trebuie să fie mărită dacă este vorba de un singur oponent care face un bet de jumătate de pot. Dacă faci call şi oponentul face check pe river poţi face un bet de 70% din pot şi acesta va face de obicei fold.
Dacă face bet din nou pe turn ai de luat o decizie grea. Dacă face un bet de 2/3 din pot sau mai mult aş face probabil fold, dar dacă face un bet mic (de exemplu 1/3 din pot) iau acest bet drept un semn de slăbiciune şi probabil fac un raise. Pentru că a făcut un bet atât de mic nu trebuie să fac un raise prea mare, în funcţie de mărimea potului, pentru a face acest raise să pară semnificativ. De exemplu, să presupunem că oponentul face un bet de jumătate de pot pe flop şi tu faci call, ducând potul acum la 1.000. Pe turn, el pariază 300. Acest bet mic este un indiciu fie pentru o mână foarte puternică, fie pentru una foarte slabă. Dar este mult mai probabil să fie un semn de slăbiciune decât un indiciu pentru o mână foarte puternică, deci voi presupune, până la proba contrarie, că oponentul are o mână slabă. Având second pair şi cu această secvenţă de pariere aş face probabil un raise pe turn până la 900. Dacă este slab, după cum bănuiesc, va face fold şi voi câştiga un pot frumos. În cazurile puţine în care are o mână foarte puternică va face re-raise şi voi face fold. Dar, după cum am spus, acest lucru se întâmplă mult mai rar. Per total, voi face profit făcând astfel de raise-uri jucătorilor care dau semne de slăbiciune.
Încă şi mai bine este să te confrunţi cu acei jucători neexperimentaţi şi uşor de citit care fac bet atunci când sunt ajutaţi de flop şi check când ratează flopul. După cum spunea Amarillo Slim, “Dacă faci bet, eu fac fold. Dacă faci check, eu fac bet”. Împotriva jucătorilor care nu ştiu cum să-şi ascundă valoarea mâinii, o astfel de abordare merge perfect!
Cumpărarea butonului
Poziţia este atât de importantă în no-limit hold’em, încât uneori merită să cumperi butonul. Să spunem că eşti cu două poziţii înaintea butonului, doi jucători fac limp şi tu ai o mână precum Th 9h sau 44. Cu astfel de mâini de obicei faci limp, dar dacă faci acest lucru este foarte posibil ca cel puţin unul din jucătorii care au avantaj poziţional asupra ta (cutoff-ul şi butonul) să plătească şi astfel vei pierde o mare parte din avantajul poziţional pe postflop. În aceste situaţii poţi face uneori raise. Nu faci raise bazându-te pe tăria mâinii tale, ci faci raise sperând, în primul rând, să 'cumperi butonul'. Raise-ul tău va elimina din joc probabil cutoff-ul şi butonul şi astfel vei fi ultimul de acţionat postflop, făcându-te practic buton. Chiar dacă aceste mâini trebuie jucate în general cât mai ieftin cu putinţă, avantajul de a acţiona ultimul postflop în fiecare rundă de pariere justifică un raise pentru 'cumpărarea butonului'.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu